deZghețat.com

Despre “normalitate”

E frumos să ai banul tău. Să te poți distra, să te poți cultiva, să te poți lăsa condus de dulceaga euforie a momentului într-un hobby revigorant. Toată lumea dorește să ducă un trai decent, să aibă unde să-și pună capul seara când vine obosită, să trăiască normal.

Dar până la urmă, ce-i această normalitate? Și să privim problema la un nivel geografic restrâns – țărișoara noastră dragă, România. Ei bine… am remarcat în nenumărate ocazii cum că avem o idee atât de deformată asupra acestei normalități – ca și popor – încât ni se pare normal, mai nou, să belim ochii la OTV despre cum se vorbește despre forme, dar fără fond. Tot ce-i nou, prinde la public. O crimă, o tâlhărie, o țeapă dată.. de ce sunt oamenii atât de interesați de aceste lucruri? Și de ce continuă să le privească cu atâta banalitate? De ce lăsăm mass-media să ne îndobitocească în halul acesta? Nu vorbesc din cărți, nu paragrafez pe nimeni. Pur și simplu am rămas stupefiat mergând într-un sat și văzând cum oamenii – cândva muncitori ai pământului, cu principii sănătoase moștenite de la părinți – efectiv s-au stricat din cauza televizorului.

Manipularea opiniei și a gândirii se face extrem de ușor în locuri în care dezvoltarea intelectului este greu de dobândit. Cum să stai tu, fermier cu tradiție, 5 ore întregi în fața unui ecran ca să asculți aberațiile, vorbele goale ale unor afaceriști inteligenți ce se îmbogățesc peste noapte de pe urma ta ? E adevărat că informația este accesibilă oricui, nu se folosește un vocabular special, de profesie, la fel de adevărat este că acele informații au legătură cu lucrurile cotidiene dar.. noi nu mai gândim? Din păcate, un defect al omului este acela că îi este frică de ceea ce nu înțelege. Din această cauză avem un președinte marinar, din această cauză acceptăm să muncim, ca sclavii, pentru firme particulare, patroni etc. Nu știm să începem o afacere, de fapt nici nu vrem să începem o afacere pentru că nu știm cu ce se mănâncă. Deși o afacere bine gândită ne-ar putea scoate din sărăcie, ne-ar putea ajuta să evoluăm atât financiar cât și psihologic – ca și oameni.

Și totuși. Considerăm normal să fim batjocoriți dacă nu ne îmbrăcăm cum vor ceilalți (în Anglia nu se întâmplă așa ceva, de exemplu), să plătim o poală de bani la stat pentru un nivel de trai execrabil (un singur cuvânt: Elveția), să cumpărăm lucruri de proastă calitate pentru care să avem o garanție de rahat (în Germania ai fi privit ca ultimul om pentru asemenea servicii). Acestea sunt doar câteva exemple cu care avem de-a face zilnic și pe care le-am acceptat vrând-nevrând. De ce? Pentru că suntem un popor comod. „Lasă, mă, că merge-așa!” sau „Ce mă interesează pe mine, să rezolve alții..” sunt principii total nesănătoase dar pe care le promovăm cu insistență. Ca și popor avem un potențial enorm – suntem forțați să ne maturizăm repede, să ne dezvoltăm gândirea foarte mult doar pentru a trece prin viață. Acesta ar putea fi un avantaj dar doar dacă am realiza și am construi ceva cu mințile bune de care dispunem. Însă noi ajungem să ne săturăm de atâta gândit. Lăsăm pe alții să „gândească” pentru noi, care decât atât așteaptă și deja scot profit pe baza comodității noastre. Ne învârt cum vor, ne bagă idei de sclavism în cap de mici – vezi toate școlile în care ți se spune că „pe viitor trebuie să muncești mult ca să ajungi la o firmă serioasă și să tragi tare pentru un trai decent”.

Trezirea !
Poate încă nu e  prea târziu..