E o dimineață frumoasă de București. Mă uit pe cer – puțini nori – se văd pâlcuri azurii ca și cuvintele printre rânduri..
Mamă ce-aș trage o țigară. Dar n-am. Magazin..? Mmm.. nu. Lenea e mult prea mare.
Aparent sunt dependent. Mă trezesc cu gândul la ele, adorm cu gândul la ele.. În timpul zilei mă gândesc la ele.. Și oare ce îmi aduc ele bun?
Probabil singura parte bună a țigărilor este că acționează asemenea preludiului dinaintea sexului pentru relațiile interumane de amiciție. Grosso-motto, apropie lumea. Se stabilesc legături noi, prietenii și, de ce nu, chiar animozitati.. dar asta se întâmplă mai…